1 Apoi Iudita le-a zis: ΓÇ₧Asculta@i-m[, fra@ilor! Lua@i acest cap \i sp_nzura@i-l pe creasta zidurilor voastre! 2 |iΓÇÖndat[ dup[ rev[rsatul zorilor, c_nd soarele se va ivi deasupra p[m_ntului, fiecare din voi s[-\i ia armele \i to@i oamenii destoinici vor ie\i afar[ din cetate; ]n fruntea lor ve@i pune un c[pitan, ca \i cum a@i fi gata s[ v[ cobor_@i ]n c_mpie c[tre primele posturi de straj[ ale Asirienilor, dar nu v[ ve@i cobor]. 3 Aceia, lu_ndu-\i armele, vor intra ]n tab[r[ \i vor trezi pe c[peteniile oastei Asiriei, care, la r_ndul lor, vor alerga la cortul lui Olofern; nu-l vor g[si, vor fi cuprin\i de spaim[ \i vor fugi de dinaintea voastr[. 4 Iar voi ]i ve@i urm[ri ΓÇö voi \i to@i cei ce locuiesc ]ntregul @inut muntos al lui Israel ΓÇö \i-i ve@i dobor] pe drumurile lor.
5 Dar, ]nainte de a face aceasta, chema@i-l la mine pe Ahior Amonitul, pentru ca el s[-l vad[ \i s[-l recunoasc[ pe cel ce a dispre@uit casa lui Israel \i care l-a trimis la noi ca \i cum l-ar fi trimis la moarteΓÇ¥. 6 Atunci l-au chemat pe Ahior din casa lui Ozia\. De ]ndat[ ce a sosit \i a v[zut capul lui Olofern ]n m_na unui om, ]n adunarea poporului, el a c[zut cu fa@a la p[m_nt \i l-a apucat le\inul. 7 |i dup[ ce l-au ridicat de jos, el a c[zut la picioarele Iuditei \i sΓÇÖa plecat ]n fa@a ei \i a zis:
ΓÇ₧Binecuv_ntat[ s[ fii tu ]n toate s[la\ele lui Iuda
\iΓÇÖn toate neamurile,
care, auzind de numele t[u,
se vor cutremura!
8 |i acum, poveste\te-mi ce-ai f[cut ]n aceste zile!ΓÇ¥ Atunci Iudita i-a povestit ]n mijlocul poporului tot ceea ce f[cuse, din ziuaΓÇÖn care plecase \i p_n[ΓÇÖn clipa c_nd le vorbea. 9 |i dup[ ce ea a
